Drumul spre vârf

Uneori, trăim momente de inspiraţie când vedem mai de sus, în mod spontan, traseul şi experienţele noastre. În astfel de momente, putem observa că viaţa progresează în cicluri întrepătrunse şi, cumva, repetitive. Acest adevăr e confirmat de teoriile moderne despre dezvoltare şi învăţare din biologie, psihologie şi sociologie, precum şi de multe tradiţii spirituale.

De exemplu, toate celulele din corpul nostru sunt înlocuite ritmic, cu rate de împrospătare diferite în funcţie de tipul lor. Succesiunea anotimpurilor şi ritmul zi-noapte sunt alte două exemple evidente de cicluri care, în lumea vie, modelează energia, creşterea şi descreşterea, în bucle previzibile şi repetitive.
Drumul profesional este şi el unul dintre firele ce străbat ciclurile vieţii personale. Este perspectiva din care vom privi, în cele ce urmează, ascensiunea noastră în carieră.

Când începem primul job suntem în general foarte tineri şi la începutul „expansiunii” – cam cum s-au întâmplat lucrurile când a început „big-bang-ul”. Suntem la începutul cuceririi vieţii în toate aspectele ei: aspirăm să avem o relaţie romantică minunată, bani, o locuinţă doar a noastră, un statut profesional, renume, copii ş.a.m.d. Să vrem toate astea e atât de natural încât rareori formulăm explicit ceea ce dorim, iar dacă formulăm, nu o facem complet (sigur va amintiţi în acest punct de faimoasa lege a atracţiei).

Incomplet, pentru că ne fură atenţia preponderent unul-două dintre aceste obiective, pentru ca mai târziu să constatăm eventual că celelalte nu se „întâmplă” doar pentru că era de la sine înţeles… Oricum, avem o energie aparent inepuizabilă, aşa că o investim cu mai mult sau mai puţin sens, pentru că pare că va fi mereu acolo. Iar noi suntem în centrul universului.

Pe la 28-29 de ani apare primul moment de răspântie, se termină un prim mare ciclu şi, implicit, sunt necesare mari alegeri… Nu e un „moment”, durează un an şi ceva, dar trece cel mai adesea neobservat. Abia retrospectiv înţelegem importanța capitală a acelei perioade. Conştient sau nu, facem o primă „recapitulare” a perioadei dinainte şi ne clarificăm întrucâtva direcţia (pe cât de lucizi putem fi).

Hotărârile de luat sunt mari pentru că se referă la toate aspectele esenţiale ale vieţii: relaţie, reşedinţă, job/profesie. Deşi mai nimeni nu ştie sau nu intuieşte asta, în acea perioadă avem cea mai mare libertate obiectivă de a ne schimba cursul existenţei: putem decide să devenim exploratori, deşi credeam că vrem să fim contabili, putem hotărî să fim cu omul iubit sau să fim singuri sau să ieşim dintr-o relaţie pentru a ne elibera pentru „sufletul-pereche”, putem decide să rămânem în ţară sau să ne stabilim altundeva ş.a.m.d. Totul va avea impact pe termen lung.

Unele hotărâri ni se par subînţelese sau se petrec în fundal, nu înțelegem că putem să alegem şi că de fapt asta facem, implicit sau explicit. Din cauză că nu sesizăm importanța momentului şi libertatea de a decide, putem rata alegerea „bună”. Aici s-ar putea pune întrebarea „ce este o alegere bună?”, dar spaţiul nu permite să intrăm acum în acest subiect.

See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/drumul-spre-varf#sthash.BhAYAS8m.dpuf